Observații la proiectul de ordonanță de urgență̆ privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice

Text propus de Guvernul României

Amendamente propuse

Motivație

1. La articolul 4, după punctul 40 se introduce pct. 41 cu următorul cuprins:

„41. zone prioritare pentru biodiversitate – zone desemnate în vederea conservării și/sau restabilirii integrității zonelor naturale bogate în biodiversitate a căror structură ecologică de bază susține procesele naturale de mediu, structura și funcțiile acestor zone trebuind să fie protejate împotriva oricăror presiuni și amenințări, indiferent dacă acestea provin din interiorul sau din afara acestora.”

(2) Până la finalizarea procedurii de instituire a regimului de protecție a ariilor naturale protejate, deținătorii bunurilor cu valoare de patrimoniu natural, indiferent de destinația terenurilor, vor aplica și vor respecta măsurile de protecție, conservare și utilizare stabilite cu caracter provizoriu de autoritățile competente pentru protecția mediului, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență.

1. După articolul 14 se introduce un nou articol, art. 14¹, cu următorul cuprins:

„Art. 14¹ – (1)  Zonele prioritare pentru biodiversitate, astfel cum sunt definite la art. 4 pct. 41, se desemnează prin includerea în Catalogul național al zonelor prioritare pentru biodiversitate, care se aprobă prin ordin al conducătorului autorității publice centrale pentru protecția mediului.

„Art. 14¹ – (1)  Zonele de protecție strictă, astfel cum sunt definite la art. 4 pct. 41, se asimilează ariilor naturale protejate de interes comunitar, conform Art. 5 (1) c), care se aprobă prin Hotărâre a Guvernului, conform prevederilor Legii nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional – Secţiunea a III-a – zone protejate cu cele ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin OUG nr. 49/2016, cu modificările şi completările ulterioare, Art. 4 (1) și Art. 6 (1) și (2).

OUG 57/2007 Articolul 5 (1) Pentru asigurarea măsurilor speciale de protecție și conservare in situ a bunurilor patrimoniului natural se instituie un regim diferențiat de protecție, conservare și utilizare, potrivit următoarelor categorii de arii naturale protejate: c) de interes comunitar sau situri „Natura 2000”: situri de importanță comunitară, arii speciale de conservare, arii de protecție specială avifaunistică;

Conform prevederilor Legii nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional – Secţiunea a III-a – zone protejate cu cele ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin OUG nr. 49/2016, cu modificările şi completările ulterioare:

„Art. 4. – (1) Ariile naturale protejate de interes naţional, internaţional şi comunitar sunt prevăzute în anexa nr. I, denumită în continuare Lista consolidată a ariilor naturale protejate din România.(2) Regimul ariilor naturale protejate se reglementează prin lege specială.”3. Articolul 6 va avea următorul cuprins:”

Art. 6. – (1) Anexele nr. I şi II se actualizează periodic pe măsura identificării de noi valori de patrimoniu natural, a desemnării de noi arii naturale protejate potrivit prevederilor legale, precum şi a modificărilor intervenite asupra valorilor protejate.

(2) Actualizarea anexelor nr. I şi II se face prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale de mediu.(3) Limitele ariilor naturale protejate prevăzute în lista consolidată se realizează conform specificaţiilor tehnice în cadrul infrastructurii naţionale pentru informaţii spaţiale din România şi vor fi puse la dispoziţia factorilor interesaţi prin grija autorităţii publice centrale de mediu.

a) în regim de non-intervenție, în zonele în care procesele naturale nu sunt perturbate de factori antropici;

b) în regim de management activ, în zonele în care măsurile de management sunt necesare pentru susținerea sau îmbunătățirea proceselor naturale, a structurii și funcțiilor ecologice ale acestor zone.

a) în regim de non-intervenție, pentru zonele în care procesele naturale se desfășoară neperturbat de factori antropici în special în zonele forestiere (ex.: ecosisteme virgine, habitate primare intacte, rezervații științifice, pădurile seculare de tip old-growth, jnepenișurile, habitate prioritare conform directivelor Natura 2000);

b) în regim de management activ, în zonele seminaturale în care măsurile de management sunt necesare pentru susținerea sau îmbunătățirea proceselor naturale, a structurii și funcțiilor ecologice ale acestor zone.

c) pentru zonele definite la pct a) vor fi permise doar activitățile de restaurare a naturii cu excepția rezervatiilor știintifice și a pădurilor virgine și cvasi-virgine;

d) pentru zonele definite la pct b) vor fi permise doar activitățile de cosit, pășunat de intensitate redusă și restaurare a naturii, care vor fi prevăzute în măsurile de conservare din metodologia de identificare/planurile de management

(4) Administrarea zonelor de protecție strictă se va face de către Agenția Nașională pentru Mediu si Arii Protejate.

a) rezervațiile științifice;

b) zonele de protecție strictă din parcurile naționale și naturale;

c) zonele strict protejate din rezervațiile biosferei;

d) pădurile virgine și cvasivirgine;

e) zonele de protecție integrală din parcuri naționale și naturale;

f) Situl Patrimoniului Mondial UNESCO „Păduri de fag primare și seculare din Carpați și alte regiuni ale Europei”, de pe teritoriul românesc;

g) monumentele  naturii;

h) rezervații naturale, după caz;

i) alte suprafețe terestre și marine stabilite în baza Metodologiei de identificare a zonelor prioritare pentru biodiversitate prevăzute la alin. (2).

a) rezervațiile științifice;

b) zonele de protecție strictă, protecție integrală și conservare durabilă din parcurile naționale;

c) zonele de protecție strictă și protecție integrală din parcurile naturale;

d) zonele strict protejate din rezervațiile biosferei;

e) pădurile virgine și cvasivirgine;

f) pădurile seculare cu valoare ridicată de conservare de tip old-growth (în accepțiunea UE);

g) Situl Patrimoniului Mondial UNESCO „Păduri de fag primare și seculare din Carpați și alte regiuni ale Europei” și zona tampon a acestuia, de pe teritoriul românesc;

h) monumentele  naturii;

i) rezervațiile naturale;

j) alte suprafețe terestre și marine stabilite în baza Metodologiei de identificare a zonelor deprotecție strictă prevăzute la alin. (2).

a)  în baza prevederilor planurilor de management aprobate și conform prevederilor prezentei ordonanțe de urgență pentru zonele prevăzute la alin. (4) lit. a)-c), e), g) și h);

b) conform măsurilor specifice pădurilor cu funcții speciale de protecție în care este interzisă exploatarea lemnului sau a altor produse, pentru zonele prevăzute la alin. (4) lit. d) și f).

c) conform măsurilor stabilite la desemnare pentru zonele prevăzute la alin.(4) lit. i).

a)      în baza prevederilor planurilor de management aprobate și conform prevederilor prezentei ordonanțe de urgență care vor fi modificate pentru a fi integrate măsurile de management stabilite pentru zonele de protecție strictă care vor prevala asupra oricăror dispoziții contrare

b)      până la adoptarea/modificarea planurilor de management revizuite, măsurile de management stabilite la desemnarea zonelor de protecție strictă vor prevala asupra oricăror altor prevederi

c)      planurile de management vor fi revizuite prin includerea măsurilor de conservare a zonele de protecție strictă prevăzute de formularul de desemnare științifică în termen de 1 an de la adoptarea prezentei ordonanțe de urgență

a) formularul de fundamentare privind identificarea zonelor prioritare pentru biodiversitate ce include și măsurile de conservare;

b) documentația cartografică sub formă vectorială, în sistem de coordonate Stereo 70 în format de fișier .shp, cu limitele zonei prioritare pentru biodiversitate avizate de către administratorul terenului;

c) avizul Academiei Române.

a) formularul de fundamentare științifică privind identificarea zonei de protecție strictă, care include descrierea caracteristicilor ecologice, lista speciilor și habitatelor de interes, obiectivele de conservare propuse și măsurile de gestionare recomandate (non-intervenție sau acțiuni active, după caz);

b) documentația cartografică – hărți și delimitări GIS (în sistem de coordonate național – Stereo 1970) în format digital (fișier .shp), cu limitele precise ale zonei de protecție strictă;

c) avizul Academiei Române.

În cazul bunurilor aflate în proprietate privată, includerea în zonă de protecție strictă se va face prin adoptarea unui mecanism compensatoriu pentru proprietari, care constă în una dintre următoarele forme:

(a) plata unei compensații financiare juste;

(b) schimbul terenului deținut cu un alt teren având o valoare ecologică și economică cel puțin echivalentă.”;

(c) achiziționarea terenului de către statul român;

(d) Donație către statul român

Prin eliminarea dreptului de veto al proprietarilor, propunerea permite desemnarea eficientă a zonelor strict protejate (precum păduri primare, habitate intacte etc.), conform angajamentelor UE. În același timp, introducerea mecanismului compensatoriu obligatoriu (despăgubire, schimb sau achiziție de teren) garantează respectarea dreptului de proprietate și a principiului echilibrului bugetar. Experiența recentă din România arată că lipsa unui sistem funcțional de compensații pentru restricțiile impuse proprietarilor a generat tensiuni și a îngreunat extinderea rețelei de arii protejate. De peste un deceniu, statul nu a reușit să implementeze transparent aceste compensații, fapt ce alimentează opoziția locală față de noi măsuri de conservare. Actuala propunere remediază situația, oferind proprietarilor fie despăgubiri financiare echitabile, fie posibilitatea unui schimb de teren cu un alt teren echivalent ca valoare (ecologică și economică). Această soluție alternativă la expropriere clasică poate reduce povara financiară directă asupra statului, utilizând eficient fondul funciar public disponibil în scopul conservării biodiversității. Deja legislația română recunoaște dreptul proprietarilor din arii protejate la compensații sau facilități fiscale pentru restricțiile impuse; prin urmare, mecanismul propus se înscrie în continuitatea acestor principii, asigurând un echilibru just între interesul public (protejarea capitalului natural) și drepturile private. Totodată, măsura este în spiritul Regulamentului (UE) 2020/852 privind taxonomia durabilă, care stabilește că protecția și refacerea biodiversității și a ecosistemelor este unul dintre cele șase obiective centrale de mediu. În consecință, acțiunile publice de conservare – inclusiv schimbul de terenuri pentru a crea zone protejate – sunt încurajate ca parte a tranziției spre o economie durabilă, cu condiția să nu aducă prejudicii semnificative altor obiective de mediu (principiul Do No Significant Harm din taxonomie).

Prin această reformulare, România își consolidează cadrul legal pentru a desemna rapid zone de protecție strictă, asigurând totodată instrumente de compensare adecvate. Măsura permite atingerea țintelor UE 2030 privind ariile strict protejate și conservarea pădurilor primare și seculare, reducând în același timp presiunea asupra bugetului public prin oferirea opțiunii de schimb de teren ca alternativă la despăgubirea bănească.

Articolul 6 din OUG 57/2007

Instituirea regimului de arie naturală protejată este prioritară în raport cu orice alte obiective, cu excepția celor care privesc:

a) asigurarea securității naționale;

b) asigurarea securității, sănătății oamenilor și animalelor;

c) prevenirea unor catastrofe naturale.

Articolul 7

Regimul de protecție se stabilește indiferent de destinația terenului și de deținător, iar respectarea acestuia este obligatorie în conformitate cu prevederile prezentei ordonanțe de urgență, precum și cu alte dispoziții legale în materie.

Măsuri de sprijin: Autoritatea publică centrală pentru protecția mediului poate stabili, în colaborare cu alte autorități, mecanisme de sprijin financiar sau compensații pentru proprietarii și administratorii terenurilor incluse în zone de protecție strictă, în vederea asigurării respectării pe termen lung a regimului de protecție. Aceste mecanisme pot include compensarea pierderilor de venit ca urmare a restricțiilor de utilizare a terenului, plăți pentru servicii de ecosistem, facilități fiscale (de exemplu, scutiri/reduceri de taxe și impozite locale) sau subvenții prin Fondul de Mediu și alte fonduri publice. Stabilirea și acordarea compensațiilor se fac în conformitate cu prevederile legislației naționale și europene incidente (inclusiv regulile privind ajutorul de stat, acolo unde este cazul), ținând cont de principiul echității și al împărțirii beneficiilor conservării cu deținătorii de teren.

1.Caracterul științific al propunerilor de zone nu este compatibil cu avizarea de către proprietari

Identificarea zonelor cu valoare ecologică ridicată se bazează pe criterii științifice (naturalitate, conectivitate ecologică, procese naturale, tipuri funcționale, absența presiunilor antropice, prezența unor specii și habitate protejate), care descriu o realitate ecologică obiectivă, independentă de regimul juridic al terenului.

Avizarea propunerilor de către proprietari în etapa de desemnare suprapune două planuri incompatibile:

– planul științific (valorile ecologice),

– planul patrimonial (interesul proprietarului).

Rolul proprietarului este relevant în etapa de management, nu în etapa de identificare științifică și de desemnare.

2. Acordul proprietarului, în lipsa unui mecanism de compensare, este imposibil de obținut

În prezent nu există o schemă de compensare clar definită (eligibilitate, cuantum, procedură). În lipsa unei compensații stabilite înainte de solicitarea acordului, proprietarii nu își pot exprima un acord informat.

Această situație generează o circularitate nefuncțională:

– acordul nu poate fi obținut fără compensare,

– compensarea nu poate fi stabilită fără desemnare,

– desemnarea devine astfel imposibilă.

Experiența din consultări arată deja că proprietarii nu pot accepta restricții în absența unei rambursări explicite, ceea ce face dificilă aplicarea prevederii în forma actuală.

Oficializarea și publicarea: Hotărârea de Guvern de modificare a limitelor stabilite de OUG 49/2016 va fi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, și pe pagina de internet a autorității. Documentația prevăzută la alin. (6) lit. a) și b) aferentă zonei desemnate va fi pusă la dispoziția publicului prin platforma electronică dedicată administrării ariilor naturale protejate.

1. Articolul 15 se modifică și va avea următorul cuprins:

„Art. 15.- Ariile naturale protejate, coridoarele ecologice și zonele prioritare pentru biodiversitate se  evidențiază în mod obligatoriu de către Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară în planurile naționale, zonale și locale de amenajare a teritoriului și de urbanism, în planurile cadastrale și în cărțile funciare, precum și de către autoritatea publică centrală pentru agricultură, în sistemul informatic de identificare a parcelelor (LPIS).”

se introduce al (2) – Modificarea planurilor cadastrale, cărților funciare și a sistemului informatic de identificare a parcelelor se va realiza prin includerea tuturor măsurilor prevăzute în planurile de management și în formularul de fundamentare științifică realizat în vederea clasificării ca zonă de protecție strictă.

se introduce al (3) – măsurile prevăzute la art 15 al 1 și 2 se vor implementa în termen de 1 an de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.

(1) Zonarea internă a parcurilor naționale și naturale se face prin planul de management, care este aprobat de autoritatea publică centrală pentru protecția mediului și pădurilor, prin definirea și delimitarea, după caz, a zonelor de protecție științifică, a zonelor de protecție integrală, a zonelor tampon și a zonelor de dezvoltare durabilă a activităților umane. Termenul pentru elaborarea planului de management este de maximum 2 ani de la semnarea contractului de administrare.

(2) Zonele cu protecție științifică sunt zonele din parcurile naționale și naturale, de mare importanță științifică, ce cuprind atât rezervații științifice, cât și zone sălbatice în care nu au existat intervenții antropice sau nivelul acestora a fost foarte redus.

1. La articolul 52 alineatul (1)  din Ordonanța de urgență nr. 57/2007 după litera j) se introduc două noi litere, k) și l), cu următorul cuprins:

„k) executarea oricăror lucrări, construcții, exploatări forestiere, activități de exploatare a resurselor sau alte acțiuni ce încalcă regimul de protecție al unei zone de protecție strictă, astfel cum este stabilit potrivit art. 14^1, dacă fapta nu se încadrează la lit. l) se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 1 an sau cu amendă penală;

l) fapta prevăzută la lit. k) care are ca efect deteriorarea semnificativă a habitatelor naturale ori a populațiilor speciilor protejate din zona prioritară pentru biodiversitate se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă penală, în funcție de gravitatea rezultatului produs.”

În acest context, noua propunere introduce sancțiuni penale graduale pentru încălcarea regimului ZPB. Orice exploatare forestieră ilegală, construire neautorizată, distrugere de habitat sau altă activitate interzisă într-o zonă prioritară devine infracțiune (lit. k), similar cu faptele deja incriminate în ariile naturale protejate (ex.: construire în afara zonelor permise ale parcurilor naționale). Mai mult, dacă asemenea acțiuni au consecințe grave – precum degradarea semnificativă a ecosistemului protejat sau pierderea speciilor pentru care zona a fost desemnată – ele vor fi încadrate la o formă agravantă (lit. l) cu pedepse sporite, analog prevederilor din legislația penală de mediu (care prevăd limite mai mari când faptele pun în pericol grav sănătatea mediului). Această diferențiere asigură proporționalitatea pedepsei cu gravitatea faptei, permițând instanței să sancționeze mai aspru distrugerea habitatelor de mare valoare.

Adoptarea regimului de infracțiuni pentru ZPB este esențială pentru a asigura respectarea strictă a acestor zone protejate, conform obiectivelor UE. Strategia UE 2030 și noua lege a restaurării naturii pun accent pe protecția strictă a celor mai valoroase 10% din teritoriu și pe prevenirea oricărei degradări a acestora. Acest deziderat nu poate fi atins fără sancțiuni penale ferme împotriva exploatărilor ilegale și a oricăror activități distructive în astfel de zone. Prin transformarea acestor fapte în infracțiuni, România își îmbunătățește conformarea la Directiva 2008/99/CE și dă curs practicilor UE, care cer sancțiuni penale pentru infracțiunile grave de mediu. De asemenea, se consolidează rolul organelor penale (poliție, procuratură) în investigarea și descurajarea acestor fapte, ceea ce va descuraja tăierile ilegale, braconajul, construcțiile sau alte activități ilicite ce amenință integritatea zonelor cu biodiversitate ridicată. În concluzie, modificările propuse la art. 52 din OUG 57/2007 asigură un cadru sancționator adecvat importanței deosebite a zonelor de protecție strictă. Aceste zone vor beneficia de o protecție reală: pe de o parte, prin interzicerea fermă (fără posibilitatea opoziției proprietarilor) și compensarea justă a restricțiilor impuse; pe de altă parte, prin sancționarea la nivel penal a oricăror încălcări ale regimului lor. Măsurile sunt pe deplin justificate de angajamentele și legislația UE amintite – Strategia UE 2030, Regulamentul 2024/1991, Regulamentul 2020/852 – și vor contribui la conservarea patrimoniului natural în beneficiul generațiilor viitoare, cu un cost suportabil și mecanisme echitabile pentru toți actorii implicați

1. După articolul 56 se introduce un nou articol, art. 56^1, cu următorul cuprins:

„Art. 56^1 – (1) Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, în calitate de autoritate publică centrală pentru protecția mediului, elaborează în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență Planul național de restaurare a naturii. Acest plan strategic va include obiective, acțiuni și indicatori măsurabili pentru restaurarea ecosistemelor degradate din România, atât din interiorul ariilor naturale protejate, cât și din afara lor, cu accent pe habitatele naturale aflate într-o stare de conservare precară. Planul național va stabili măsuri care să contribuie la atingerea țintelor stabilite prin Regulamentul (UE) 2024/1991 privind restaurarea naturii – în special refacerea a cel puțin 20% din suprafața terestră și marină a țării până în anul 2030 – și va detalia acțiunile etapizate pentru orizonturile de timp 2030, 2040 și 2050, aliniat la termenele respectivei reglementări europene.

(2) Planul național de restaurare a naturii va fi elaborat pe baza celor mai bune date științifice disponibile, cu consultarea factorilor interesați (inclusiv autorități locale, comunități, proprietari de terenuri, organizații de mediu, mediul academic) și în corelare cu alte strategii și planuri naționale (precum strategia națională pentru biodiversitate, planurile de management ale siturilor Natura 2000, planul național de împădurire etc.). În cadrul planului se vor identifica prioritar siturile Natura 2000 și celelalte arii naturale protejate unde sunt necesare acțiuni de reconstrucție ecologică, acestea urmând a fi considerate de importanță strategică pentru îndeplinirea obiectivelor UE (a se vedea prevederea că statele membre vor acorda prioritate siturilor Natura 2000 la implementarea măsurilor de restaurare până în 2030).

(3) Planul va conține și un program de finanțare multianual, cu identificarea surselor disponibile (fonduri europene – de ex. programe operaționale, Fondul pentru mediu, fonduri PNRR, buget național etc.), precum și mecanisme de monitorizare și raportare. Autoritatea publică centrală pentru mediu va transmite Planul național de restaurare a naturii spre aprobare Guvernului, iar ulterior adoptării, către Comisia Europeană, în conformitate cu obligațiile de raportare stabilite de Regulamentul (UE) 2024/1991.

(4) Implementarea Planului național de restaurare a naturii este obligatorie pentru toate autoritățile și entitățile prevăzute în acesta. Progresele realizate se vor monitoriza anual, urmând ca Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor să publice un raport anual privind stadiul măsurilor de restaurare a naturii și să actualizeze Planul ori de câte ori este necesar, în funcție de rezultate sau de noi obligații internaționale asumate de România în domeniul biodiversității.”